Dicționar de personalități

 

Nicolae Titulescu (1882-1941)

În aceste zile, când pe întreg mapamondul izbucnesc războaie convenționale sau hibride, când granițele sunt retrasate prin forță militară, este firesc să ne ducă gândul la Nicolae Titulescu, diplomatul român care prin politica sa a pus bazele principiilor coexistenței pașnice. Acum aproape un secol, când marile puteri încercau să intervină în politica internă a României, Nicolae Titulescu s-a ridicat să apere România în baza dreptului internațional care prevedea neamestecul în treburile interne,  respectarea independenței și a suveranității naționale.

Nicolae Titulescu a fost singurul președinte reales al Ligii Națiunilor, organizația interguvernamentală precursoare a Organizației Națiunilor Unite. Astăzi, preluarea de către România a preşedinţiei Consiliului UE, care presupune organizarea și coordonarea întrevederilor, stabilirea agendei și încurajarea dialogului dintre state, reprezintă încă un motiv întemeiat să reflectăm asupra acțiunilor și discursurilor diplomatului român.

Nicolae Titulescu s-a născut în 1882, la Craiova, descendent dintr-o familie de moșieri.  După absolvirea liceului, studiază dreptul la Paris și tot aici își obține doctoratul. În 1905, întors în țară, devine profesor de drept la Iași, iar în 1907 la București.

În 1912 este ales deputat, iar după izbucnirea Primului Război Mondial militează pentru ieșirea României din neutralitate pentru a duce lupta de reîntregire națională.  În 1915 ține un discurs la Ploiești în care subliniază importanța Ardealului pentru România: „România nu poate fi întreagă fără Ardeal. (…) Ardealul e leagănul care i-a ocrotit copilăria, e școala care i-a făurit neamul, e farmecul care i-a susținut viața.( …) Ardealul e românime în restriște, e întărirea care depărtează vrăjmașul, e viața care cheamă viața. (…)Ne trebuie Ardealul. Nu putem fără el”.

În 1917 este numit ministru al Finanțelor în guvernul lui Ion I. C. Brătianu, iar în anul 1918, împreună cu alte personalități române (Take Ionescu, Octavian Goga etc.), înființează la Paris Comitetul Național Român, cu scopul de a face cunoscut opiniei internaționale dreptul poporului român la unitatea națională.

A fost de mai multe ori ministru al Afacerilor Străine și a avut o contribuție decisivă la acceptarea internațională a punctului de vedere românesc cu privire la problema „optanților” maghiari, potrivit căreia România ar fi discriminat la reforma agrară din 1921 pe marii proprietari maghiari din Transilvania.

A fost delegatul permanent al României la Liga Națiunilor de la Geneva şi a fost singurul care a deținut de două ori președinția acestei organizații internaționale.

Întreaga carieră de diplomat și-a petrecut-o militând pentru egalitatea tuturor statelor în relațiile internaționale, pentru respectarea suveranității și pentru păstrarea frontierelor stabilite prin tratatele de pace. Mai întâi de toate a considerat că România are un cuvânt important de spus în forumul internațional și că opinia ei trebuie ascultată, aspect atât de prezent în realitatea zilelor noastre, unde  reprezentanţi-aleşi în Parlamentul European îşi denigrează propria ţară: „Eu care sunt pământean, adânc pământean, eu care particip de atâția ani la viața internațională, fără a uita nici măcar o clipă că sunt român, eu care sunt un soldat al țării mele în tranșeele păcii și care n-a cunoscut încă demobilizarea, eu care am văzut toate țările la ele acasă, sau la muncă, spre a ajunge la concluzia că nimic nu poate prețui mai mult ca glia părintească, eu care sunt adânc uman, dar care am curajul de a spune public că umanitatea nu mă interesează dacă România nu-și găsește locul în sânul ei”.

Nicolae Titulescu s-a stins din viață pe data de 17 martie 1941 în Cannes, Franța. În testamentul său a cerut să fie îngropat la Braşov: „În ce mă priveşte, cum m-am considerat totdeauna ca un soldat al teritoriilor alipite României între 1918 şi 1920, doresc să fiu îngropat la Braşov, într-un loc ceva mai la o parte. Prietenii mei din Ardeal vor şti să găsească un loc potrivit dorinţei mele. Take Ionescu sus la Sinaia şi eu la picioarele lui, jos la Braşov, pentru repauzul etern, este felul cel mai convenabil şi doresc ca locuitorii Braşovului să accepte rugămintea mea.“

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here