Pe vremuri, în zona Obo­rului de astăzi se țineau diverse târguri importante pentru populația din zona Bucureștiului. Unul dintre ele, de la existența căruia își trage numele acest bulevard este Târgul Moșilor, care se deschidea primăvara, în Sâmbăta Rusaliilor, notată în calendarul bisericesc drept Sâmbăta Moșilor.

Istoria acestui târg datează încă din 1632 și este rezultatul bătăliei dintre proaspătul voievod Matei Basarab și Radu Ilieș, care dorea să îi ia locul. Voievodul rezistă acestui atac, iar ca urmare a vieților curmate, acesta hotărăște ca în fiecare an să facă slujbe de pomenire în locul în care avusese loc bătălia, adică zona Oborului de astăzi. Curând, acesta a devenit prilej de târg anual.

Un secol mai târziu, undeva în jurul anului 1786, un alt târg, cunoscut ca Târgul de Vite, care, inițial, își desfășura activitatea în zona Batiștei este mutat în afara Bucureștiului de atunci din dorința de a proteja cetățenii de posibilele boli care s-ar fi putut răspândi prin intermediul animalor. Drumul care lega acum centrul orașului de importanta locație s-a numit Ulița Târgului de Afară.

Pe măsură ce Bucureștiul se extindea, ca urmare a creșterii populației, și târgul la rândul său căpăta valențe tot mai mari ce îl împingeau tot mai mult spre marginea orașului, astfel că, în cele din urmă a ajuns să coincidă ca locație cu Târgul Moșilor.

Astfel, cele două târguri, aflate la periferia Bucureștiului, au devenit un adevărat centru de comerț, un loc important pentru discutat afaceri și bun prilej de distracție. Drept urmare a mutării târgului și unirea sa cu cel de-al doilea, crescându-i astfel importanța, ceea ce era inițial o uliță a devenit o importantă arteră, fiind, de altfel și primul drum comercial de la acea vreme.

Administrația de pe atunci acorda acestei artere o importanță deosebită, astfel că, au hotărât să o paveze cu bârne de lemn, pentru a usura accesul către târg. Pe atunci, pavarea unui drum era ceva ieșit din comun, singurul drum pavat înainte fiind Podul Mogoșoaiei. Asemănarea creată între pod și uliță a făcut ca drumul spre târg să fie numit pod, mai exact Podul Târgului de Afară.

Pe la începutul anilor 1820, Podul Târgului de Afară a fost ales pentru a experimenta pavarea cu pietre și bolovani de râu, apoi cu piatră șlefuita, pentru a ușura accesul carelor și pentru a evita formarea bâlților după ploaie. Alegerea acestui drum pentru experiment nu era întâmplătoare, deoarece el era și cel mai scurt drum pentru a ajunge la Palatul din Tei, reședința domnitorului Grigore Ghica. Pe lângă faptul ca era prima stradă pietruită din București, în 1906 ea va fi considerată și cea mai lungă arteră a capitalei, măsurând 2830 metri.

În 1830, după războiul ruso-turc și Pacea de la Adrianopole, generalul rus Kiseleff stabilește prin Regulamentul Organic șase piețe în interiorul orașului, în tot atâtea mahalale1 ale Bucureștilor.

În timp, Mahalaua Târ­gului de Afară va deveni Mahalaua Moșilor, reamintind de târgul inițial. Târgul de Afară, care ajunsese deja în locul Pieței Obor de astăzi ajunsese să se înscrie într-un dreptunghi care își avea laturile pe Șoseaua Pantelimon la est și despărțit de Strada Chiristigiilor, Colentina în vest, de proprietățile cărturarului Ion Heliade Rădulescu la nord, cu faimoasele vii2 și de Gura Moșilor la sud, capătul Căii Moșilor. Capătul străzii era mereu populat de cârciumi, simigerii, iaurgerii și tot felul de alte localuri la care oamenii își puteau delecta gusturile într-o zi însorită de târg.

Un studiu efectuat de o echipă a Muzeului Municipiului Bucureşti asupra porţiunii considerate cea mai veche a acestei artere din Calea Moşilor cuprinsă între numerele 65 şi 117, de la intersecţia acesteia cu Hristo Botev până spre intersecţia cu Carol I, nu a reuşit să identifice construcţii mai vechi de anul 1902, dar acestea au existat cu siguranţă.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here