Ion I.C. Brătianu (1864-1927)

0
387

Una dintre marile personalități din istoria României moderne a fost Ion I.C.Brătianu. Acesta a jucat un rol crucial atât în realizarea Marii Uniri cât și în Tratatul de Pace de la Paris, care a dus la recunoașterea internațională a Unirii.

Ion I.C. Brătianu era fiul cel mare al fostului prim-ministru şi fondator al Partidului Naţional Liberal, Ion C. Brătianu. S-a născut la 20 august 1864, la moșia Florica, în judeţul Argeş. După ce își susține bacalaureatul la Colegiul Sf. Sava din București, frecventează cursurile Școlii de Poduri și Șosele. În vara anului 1883, pleacă la Paris pentru completarea studiilor, iar în 1889 se intoarce în țară și obține diploma de inginer.

A fost căsătorit de două ori. Prima dată cu cu Maria Brătianu, cunoscută ca „prințesa Maria Moruzi-Cuza”, văduva lui Alexandru Al. Ioan Cuza (fiul domnitorului Cuza Vodă) cu care a avut un copil, pe Gheorghe I. Brătianu. A doua soție a fost Eliza Brătianu, născută Știrbei, nepoata dinspre tată a lui Barbu Știrbei, ultimul domnitor al Valahiei.

Cariera politică

De profesie inginer, Ion I. C. Brătianu a ales să se concentreze pe viața politică, cunoscând o traiectorie fulminantă. Devine membru al Partidului Național Liberal încă din ١٨٩٥ și este ales deputat. Doi ani mai târziu este numit ministru al Lucrărilor Publice.

În 1899, Brătianu a avut întâlniri frecvente cu liderul socialiştilor, Constantin Stere. Între Stere şi Brătianu au avut loc negocieri pentru trecerea socialiştilor în tabăra liberală și înfăptuirea reformei agrare şi a celei electorale. În cele din urmă, la sfârşitul anului 1899, acest lucru se întâmplă, Stere primind conducerea filialei PNL Iaşi.

La Congresul PNL din ianuarie 1909, Ion I. C. Brătianu este ales președinte al partidului, funcție politică pe care a păstrat-o până la sfârșitul vieții sale.

A fost de cinci ori președinte al Consiliului de Miniștri, de trei ori ministru de Interne, de două ori ministrul al Apărării Naționale și de două ori ministru al Afacerilor Externe.

Negocierea cu marile puteri

Ion I.C. Brătianu a condus delegația română la Conferința de Pace de la Paris unde a negociat cu marile puteri viitorul națiunii și recunoașterea Marii Uniri.

Tratatul de pace cu Austria conținea în preambul o referire la Tratatul de la Berlin din 13 iulie 1878 prin care independența României era recunoscută sub rezerva unor „anumite condițiuni”. Acest lucru permitea Marilor Puteri să se amestece în politica internă a României sub pretextul grijii față de minoritățile naționale. Același articol din tratat acorda dreptul marilor puteri de a controla, pentru o perioada de cinci ani, transportul și comerțul extern al României. Răspunsul primului ministru a fost că „România este gata să accepte orice dispoziție pe care statele care fac parte din Liga Națiunilor ar admite-o pe propriul lor teritoriu în această privință. În alte condiții, România nu ar admite în nici un caz intervenția guvernelor străine în aplicarea legilor sale interne”.1

Ion I.C. Brătianu, văzând atitudinea marilor puteri, a părăsit Parisul în semn de protest și l-a desemnat pe Nicolae Mișu prim delegat al României. Chiar și în fața amenințărilor că România nu va fi admisă nici la semnarea tratatului de pace cu Bulgaria, guvernul român și-a menținut poziția fermă și a comunicat că nu poate semna tratatul cu Austria din cauza unor clauze înscrise în tratat. Astfel, Tratatul de Pace cu Austria a fost semnat la data de 10 septembrie 1919 la Saint-Germain, în absența României. După două zile, guvernul liberal și-a dat demisia. Noul guvern condus de Vaida-Voevod a continuat tratativele cu marile puteri în speranța obținerii unor condiții mai bune.2

La 19 ianuarie 1922, Regele l-a desemnat pe Ion I.C. Brătianu să formeze noul Guvern al României și tot lui i-a revenit rolul de a supune în faţa Parlamentului şi a ţării aprobarea Constituţiei de la 1923.

Se stinge din viață la data de 24 noiembrie 1927, iar în ziarul Dreptatea apare scris: ”S-a stins încă unul dintre cei care au ţinut pe umerii lor greaua sarcină a realizării celui mai mare ideal românesc:întregirea neamului.”

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here