Personalități care au locuit în Sectorul 2 Părintele Arhimandrit Sofian Boghiu, duhovnicul Bucureștilor

0
293

Stareț al Mânăstirii Antim, supranumit și duhovnicul Bucureștilor, Părintele Arhimandrit Sofian Boghiu a fost chemat la Domnul în dimineața zilei de 14 septembrie 2002, de ziua Înălțării Sfintei Cruci.

Părintele Arhimandrit Sofian Boghiu a fost subiectul multor scrieri despre el. Iată ce spunea un alt mare preot al românilor, arhimandritul Ioanichie Bălan, în 1997, despre părintele Sofian: “O personalitate duhovnicească remarcabilă, unanim recunoscută, care face cinste monahismului românesc și Bisericii lui Hristos, în sânul căreia slujește. Prea Cuvioșia Sa este cunoscut și apreciat în chip deosebit prin trei calități sau daruri cu care l-a înzestrat Dumnezeu: pictor bisericesc consacrat, duhovnic și povățuitor de suflete iscusit, cântăreț de vocație. Sfinția Sa a fost ales din naștere pentru Biserică, pentru a mărturisi adevărul evanghelic prin cuvânt și culoare, prin fii duhovnicești și icoane. Iată vocația și rostul Arhimandritului Sofian pe pământ… Am mai putea adăuga la portretul său sufletesc blândețea rară care îl caracterizează, modestia, calmul, îndelunga răbdare și cultura teologică acumulată”.

Cu toate că existența Părintelui Sofian Boghiu în lume ar fi putut părea monotonă, el a trăit cufundat în duhovnicie, deschizând căile acesteia și pentru nenumărații credincioși care i-au călcat pragul pentru spovedanie sau pentru un sfat.

De bună seamă, Părintele Sofian Boghiu a făcut parte din acea pleiadă de stareţi ai Bisericii Ortodoxe Române care au urmărit să transmită învățătura și calea îndumnezeirii omului, la fel ca înțelepții bătrâni ai Patericului.

La evocarea figurii vreunui părinte îmbunătăţit, ne întrebăm de obicei dacă părintele respectiv a primit darul rugăciunii neîncetate, aşa-numita „rugăciune a inimii”. Despre părintele Sofian, această întrebare parcă nu-şi are rostul, deoarece răspunsul se putea vedea în aerul din jurul ființei sale fragile, în ochii și chipul părintelui, care parcă vorbeau de la sine.

În predicile sale din biserică, care nu erau elaborate dinainte, ci erau spontane și pline de duh, folosea cuvinte simple dar profunde, încărcate de puterea rugăciunii și a trăirii sale duhovnicești, ceea ce a făcut să fie un predicator iubit de credincioși. Prin aceste predici, dar și prin expunerile în fața tinerilor, care au fost și publicate în parte, părintele transmitea duh, vorbind din prisosința inimii și nu cea a minții, cuvintele sale părând un izvor de apă vie ce încerca să potolească setea lăuntrică după Dumnezeu.

Unul din darurile care se adaugă desigur la celelalte daruri cu care a fost dăruit de Dumnezeu părintele Sofian, este darul picturii. Astfel, deși nu s-a putut dedica prea mult acestei lucrări pe care o iubea atât de mult, el a fost şi un mare pictor de biserici.

Prin căutarea sa neîncetată a Chipului Domnului, Părintele Sofian ne-a arătat că sfinţenia este posibilă şi încă din viaţa aceasta am văzut în el Chipul Sfinţeniei.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here