„Imaginea României nu se poate schimba câtă vreme Președintele țării este primul care afectează această imagine, prin minciuni și prin nerecunoașterea abuzurilor comise. Evident, el este însoțit în promovarea acestei imagini de partide care ascultă de aceleași servicii, de presa plătită de aceleași servicii. Bătălia lor este pentru supravieţuirea acestui sistem și a lor personală, bătălia noastră este pentru normalizarea vieții în România, pentru a reveni la democrație.“

Sunteţi pe cale de a obţine al patrulea mandat de europarlamentar, care este concluzia unui politician român, liberal, cu un astfel de CV impresionant, în privinţa construcţiei europene din perioada 2007 – 2019?

Uniunea Europeană e o construcție unică în lume, singura care a fost în stare să asigure pacea pe continentul  european și bunăstarea cetățenilor săi. E fundamental, pentru viitorul nostru și al copiilor noștri ca această construcție să continue, chiar dacă sunt prima care spun că ea trebuie reformată pentru că s-a transformat într-o birocrație autosuficientă. Uniunea Europeană s-a schimbat mult în acești doisprezece ani de când România a devenit membră. În 2007, când am intrat noi, bunăstarea economică și socială îi făcea pe cetățenii europeni să fie toleranți, chiar generoși. A venit criza economică din 2008 cu consecințe până astăzi, însoțită de o criză socială, cu pierderea locurilor de muncă, nesiguranța zilei de mâine, ceea ce a dus la o schimbare a atitudinii, la intoleranță și chiar la o criză identitară. Valorile pe care a fost fundamentată Uniunea au început să fie puse în discuție și tot mai multe voci s-au auzit împotriva politicilor concepute și deciziilor luate la Bruxelles. Comisia Europeană nu a fost în stare să găsească răspunsuri corespunzătoare, criza din Grecia a fost manageriată greşit, austeritatea nu a rezolvat criza economică, în schimb a alimentat sentimentele de frustrare și s-au înmulțit vocile critice. Votul pentru Brexit a fost încununarea tendințelor anti-europene. Ultima Comisie Europeană, Comisia Junker, a fost cea mai slabă, fără idei, menținând doar status-quo-ul și din incompetență, dar și pentru că proprii ei lideri aveau probleme uriașe de onestitate și corupție în ţările unde funcționaseră înainte. Credibilitatea lui Jean Claude Junker a fost pusă la îndoială de la început, de la izbucnirea scandalului Luxleaks. Dar tocmai pentru că sunt o susținătoare a proiectului european cred că e foarte important ca în viitorul Parlament European să fie reprezentate forțele democratice autentice și nu extremiști al căror scop va fi distrugerea Uniunii din interiorul ei.

Istoria recentă a politicii româneşti, a consemnat trecerea unui partid liberal, istoric, de la grupul liberalilor europeni la familia popular europeană peste noapte. Cum a fost şocul anului 2014, de ce aţi ales să rămâneţi fidelă valorilor liberale, grupului ALDE?

Momentul trecerii PNL la popularii europeni a fost pentru mine, pe cât de neașteptat, pe atât de trist. Nu am știut nimic de negocierile care aveau loc. Am făcut în 2014 o campanie de bună credință, explicând de ce locul PNL este în ALDE. Observasem însă că PNL era tot mai conservator în abordări și asta încă înainte de fuziunea cu PDL. Dar mie mi-ar fi fost imposibil să rămân în Partidul Popular European, chiar dacă aveam și acolo colegi cu care lucrasem bine înainte. Cred că cel mai frumos compliment mi l-a facut un coleg din CDU (Partidul Uniunea Creștin Democrată) care, atunci cand am trecut la grupul ALDE din PE, mi-a spus că el chiar se întrebase ce căutasem eu câteva luni la PPE, eu care eram recunoscută pentru gândirea mea liberală și bătăliile duse pentru apărarea drepturilor omului. Dar trebuie să recunosc că în ultimii ani, cam toate grupurile politice au devenit mai pestrițe. Dimensiunea ideologică, deși continuă să fie cea mai importantă, nu e singura: fiecare grup vrea să aibă un număr cât mai mare de membri și în fiecare grup se regăsesc și depuțati cu idei mai de stânga, sau mai liberale sau chiar conservatoare. ALDE nu face excepție. În ce privește grupurile mari, popularii europeni, socialiștii, liberal-democrații, verzii, ele sunt grupuri pro europene. Urmează apoi euroscepticii, care vor UE, dar cu atribuții mult diminuate și apoi anti-europenii. Pericolul e că aceștia să vină într-un număr suficient de mare încat să blocheze multe inițiative europene.

Sunteţi alături de doamna Norica Nicolai, una din puţinele voci din Parlamentul European care critică deschis poziţiile oficialităţilor Uniunii Europene, a reprezentanţilor organismelor afiliate UE, a ambasadorilor statelor UE aflaţi la Bucureşti, legate de viaţa politică din România. Cum credeţi că se poate schimba această percepţie publică, de copil aşezat în genunchi în colţul clasei, întodeauna în defensivă?

Ceea ce s-a întâmplat cu România este o mare nedreptate. Nu voi spune că după 1990 factorul politic nu a dorit un control asupra justiției. A dorit și l-a impus multă vreme. Nu voi spune că în România nu există corupție, există. Dar exact atunci când speram că aceste lucruri să se schimbe am căzut din lac în puţ. A fost tot control al justiției, agreat politic de președintele Băsescu și apoi de președintele Johannis, realizat însă de cele mai obscure forțe dintr-o țară, serviciile de informații. Slujind interesele unor grupări interne sau chiar și din afară, oamenii din aceste servicii au pervertit lupta anticorupție într-un instrument propriu prin care s-au amestecat în viața politică și economică, ceea ce este inadmisibil într-o democrație. DNA-ul sub conducerea lui Kovesi a fost instrumentul ideal. Partenerii europeni, ambasadele au văzut doar cuvintele frumoase, poate la început s-au lasat păcăliți de câteva acțiuni spectaculoase, au urcat-o pe Kovesi pe un piedestal și acum le e imposibil să se dezică de ea, în ciuda dovezilor copleșitoare privind abuzurile comise. Pentru că ar demonstra că au fost ei înșiși niște incompetenți. Sper că e vorba doar de așa ceva și nu de o complicitate adevărată, deși neanchetarea nici unui reprezentant al vreunei companii străine care a comis fapte de corupție în România îmi dă dreptul să fac speculații. Eu cred că pe masură ce vor avansa anchetele interne privind abuzurile ne vom lămuri, pentru că vor ieși la iveală tot mai multe dovezi. Pe de altă parte, înlăturarea abuzurilor comise trebuie să se facă prin mijloace democrate, cu respectarea drepturilor și mai ales a Legii, pentru a fi siguri că nu se vor mai repeta. Imaginea României nu se poate schimba câtă vreme Președintele țării este primul care afectează această imagine, prin minciuni și prin nerecunoașterea abuzurilor comise. Evident, el este însoțit în promovarea acestei imagini de partide care ascultă de aceleași servicii, de presa plătită de aceleași servicii. Bătălia lor este pentru supravieţuirea acestui sistem și a lor personală, bătălia noastră este pentru normalizarea vieții în România, pentru a reveni la democrație.

Cum vedeţi viitorul Uniunii Europene, în contextul unui val de euroscepticism tot mai accentuat ?

Alegerile din 26 mai vor fi cele mai importante de până acum din existența UE. Tocmai pentru că Parlamentul European a devenit co-legislator și blocarea lui ar avea consecințe dramatice. Nu atât euroscepticismul e problema, ci anti-europenismul. Euroscepticii cer mai puțină Europa, pentru asta vor o reformă profundă a UE și cred că asta chiar ar trebui să aibă loc. Legiferăm prea mult și destul de haotic. Comisia Europeană face uneori un micro-management îngrijorător. Spunem că trebuie să revenim la cetățeni, dar de fapt UE nu a fost creația cetățenilor, ci o construcție economică și politică impusă de statele membre. La asta s-a adăugat în timp o uriașă birocrație bruxeleză, autosuficientă, plină de privilegii și care e urâtă de cetățenii europeni. Abia de aici încolo politicienii de top din UE și această birocrație trebuie să își dea seama că nu mai pot continua așa și trebuie să descopere ce vor cetățenii europeni, ce este benefic și ce nu pentru oameni. Tendința actuală, tot mai evidentă după Brexit, de a favoriza statele dezvoltate în detrimentul celorlalte este de neacceptat. Europa cu două viteze înseamnă până la urmă segregare, discriminarea unor țări și a unor oameni. Nu putem avea o Uniune puternică fără state membre economic dezvoltate, fără cetățeni cu locuri de muncă, educați, sănătoși și care să simtă că trăiesc într-o Europă socială. Acesta ar fi primul lucru care trebuie să se schimbe: mentalitatea vesticilor și a acelor din nord privind susținerea centrului, sudului, estului pentru a ajunge la același nivel de performanță economică și protecție socială. În fond, la data aderării acestor state se știa că urmează o perioadă lungă și dificilă de a ajunge la aceleași standarde. A doua schimbare privește raportarea la cetățenii europeni în ansamblu: nu este normal să fim tot mai exigenți cu cetățenii și industriile de aici, să le impunem standarde tot mai ridicate numai pentru că vrem să oferim exemple de bună purtare, în vreme ce o lume întreagă se comportă diferit. Mă refer aici și la standarde pentru protecţia mediului, care ne pot omorî industriile și la libertatea internetului și la educația continuă și la accesul la medicamente ieftine, etc. Etc.

V-aţi făcut remarcată de-a lungul carierei profesionale ca un jurist de prestigiu, avocat, militant pentru drepturile omului și protecția minorităților naționale, de ce aţi ales să rămâneţi în politică?

La Revoluție eram avocat, aveam clientelă, începusem să câștig bine și totuși am decis să mă alătur unei organizații neguvernamentale care se ocupa de apărarea drepturilor omului, APADOR-CH, într-o perioadă în care lumea nu știa ce e aia ONG și când veniturile mi s-au redus la jumătate. Dar așa am simțit că trebuie să fac și nu am nici un regret. Dupa 17 ani de activitate în societatea civilă am crezut că aș putea face mai mult fiind în politică. Au fost momente când am avut impresia că de fapt reușisem mai mult din societatea civilă, dar de fapt e vorba de timpurile pe care le trăim, de anormalitatea care a ajuns să ne caracterizeze. Nici în cele mai negre gânduri ale mele nu aș fi crezut să văd tineri din România susținători ai instituțiilor de forță și represiune, adoratori de procurori și agenți de informații. Nu aș fi crezut că pot să discut cu jurnaliști tineri cărora să li se pară firesc amestecul SRI în actul de justiție și care să mă someze să le spun textul din Constituție care interzice expres acest lucru. Aici am ajuns, că unii formatori de opinie să nu priceapă nimic din ce înseamnă democrație, drepturile omului, independența justiției. Mi se pare deopotrivă trist și îngrijorător și cred că încă mai am un cuvânt de spus în politică.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here